A câta oara simt in piept
Durerea care macină și scurmă?
O, clipă stai, e așa nedrept!
Și poate că ești cea din urmă…
Din nou răpești și pleci grăbită
Lăsând doar gol in urma ta.
Doar amintirea stă chircită
Si strigă, plânge singurea.
A fost o zi de soare plină
Si fluturi colorați dansau,
A fost frumos, a fost lumină,
Si zeci de flori încet creșteau.
Acum rămas-a doar părerea
Și întrebări ce vor a trece.
Tovarasă e tot durerea….
O alung dar nu mai vrea să plece.
Greta Andr4eica 09 10 2015
De ce tot vrei sa ma ranesti mereu
cu ce-am gresit de-mi iesi mereu in fata
si invarti cutitul cand ma doare rau
si chinuiesti amar sufletul meu
incat nu pot decat sa sufar in viata?
Am incercat sa fac doar ce e bine
si m-am rugat si am crezut mereu
prin oamenii dragi ai dat in mine
si-am adunat ocara si rusine
iar drumul meu a fost ades prin greu,
Aripile s-au frant in lupta crunta
iar doruri nazuinte toate s-au chircit
in loc sa cuceresc o vesnica reduta
am fost ingenunchiata in cumplita lupta
de cei pe care-n viata i-am iubit
Nimic nu doare mai adanc ca rana
facuta-n casa celui ce ti-e drag
de aceia imi aduci aicea hrana
si imi faci fasii adesea haina
sa nu mai pot sa trec de prag;
Dar azi iti spun sa stii ca ma ridic
si-am sa arunc poverile din cale
am inteles intr-un tarziu cat sunt de mic
si n-am sa plang nicicand pentru nimic
eu nu mai caut fericire aici in vale;
Greta Andreica 26 09 2015
Durerea urlă în adânc, se întețește!
Și simt cum pumnii îmi rămân iar goi.
Cum să înțeleg că totul se plătește
Când mintea mea gândește pământește
Iar visele mă năpădesc precum un roi?
Pe șolduri îmi atârnă ca o tolbă
Aripa frânta în terestrul zbor,
Iar în desagă, pământeasca vorbă,
Mă arde, îmi provoacă scârbă,
Iar toate visele încet, încet mă dor.
În pas cu toamna merg agale,
În timp ce pe aleea vieții cad stinghii
Iar zilele încet o iau la vale
Vise, dorințe cad apuse-n cale,
Mai duc la subsioară câteva nădejdi târzii.
Mă uit cum zarea aprinsă e pustie,
Mai cântă doar lăstunul cel rămas.
Că prea legată-am fost aici de glie
Sperând o revelație târzie,
Aud doar vântul, el mai are glas!
15 09 2015,
Amestec din lumina si noroi,
Atat de plini si adesea atat de goi!
Avem dureri, dorinte, vise, nazuinti,
Amare amagiri, lacrimi fierbinti,
Adesea suntem reci precum un sloi,
Iar incotro ne indreptam, nu stim nici noi.
Cu pasi marunti marsaluim spre asfintit
Dar rodul e sarac, infim, pipernicit.!
Avem mandrii si fumuri in privire
Superficiala insa-i zilnica gandire..
Vorbim cu rost, dar mai ales fara de rost,
In loc sa fim mai vegheatori in post.
Facem promisiuni desarte fara acoperire
Restanti ramanem insa la implinire.
Iubim adesea tot ce ne-a mintit,
Apoi ne intrebam unde-am gresit…
Cu-n ochi spre lume, inaintam greoi
Tot adunand noroi langa noroi….
Apoi impovorati strigam spre cer
Sa nu ramanem intre cei ce pier.
Cu mainile caus vrem sa sorbim din har
Realizand ca goana fost-a in zadar.
Caci ce suntem aici pana la urma noi?
Decat, amestec din lumina si noroi.
30 08 2015
Pe potecile vietii, cautand in van iubirea,
Alergat-am cu grabire tinta fiind fericirea.
Anii au trecut in pripa, s-a incetosat privirea,
Dar in tolba mea saraca a ramas doar amagirea.
Ca in lumea de tarana nu exista fericire,
Printre degete iti scapa si vremelnica iubire.
Bucuria mult dorita trece iute cu grabire
Si in palma iti ramane nelipsita amagire.
Ea, Iubirea, nu-i de aicea, e de sus din alte sfere!
De o cauti printre oameni, nu aduni decat himere.
Deznadejdi ce te inconjoara dupa buna lor placere
Si ramaii cu fata trista, amagit, fara de putere.
Toti avem in noi o sete dupa ce-i desavarsire,
Ca purtam in noi crampeie din Acel ce e Iubire.
Avem codul Lui in duhul ce l-am primit la zidire,
Doar in El gasim de-a pururi dragoste si implinire.
Greta Andreica 27 07 2015
Pasi-mi ratacesc prin vreme
Pe a timpului carare…
Unde esti adolescenta?
Ma intreb cu infiorare.
Astazi totul pare altfel
Rupt din timpul care zboara,
Si calcand pe alee, tainic
Inima mi se infioara.
Vreau sa adun in palma-mi mica
Tot ce-mi trece prin privire
Sa le-ndes acolo tainic
Pentru veci in amintire.
Dar constat ca si gandirea
Este uneori prea seaca
Si ramane doar privirea
Peste timp asa de draga!
Greta Andreica
Pe cerul lumii iar apare luna
In haina difana defiland,
Cu eleganta-si poarta iar cununa
Regina noptii in taina stralucind.
Iar stelele tacute o inconjoara
Ca un alai de nunta-n mersul lor.
Misterul lor adesea ne infioara
In taina ne vorbesc de Creator.
Un Creator ce totul plasmuit-a
In Sine insusi cand le-a intocmit
Ca lumea in pacate adormita
Sa creada in Dumnezeul infinit!
Daca aceasta parte data noua
Ne umple noaptea de adanci fiori,
Cum va fi dimineata cea cu roua?
Cand vom gusta a nemuririi zori!
Cand vom intra in cerul slavei Sale
Impodobit cum nici nu am visat?
Iar Domnul sfant ne va iesi in cale
Primindu-ne ca fii de Imparat!
Daca aicea pe planeta albastra
Privim nauci minunea astrelor de sus,
Cat de uimiti vom fi cand fata noastra
Va straluci in slava cea de sus!
Greta Andreica 24 04 2015
Invelita-n diafan
primavara ne-nconjoara.
Cu alai plin de elan
in ton ceresc, din an in an
haina-si desfasoara.
Revarsand in jur parfum
in culori suave,
ne arata-n al sau drum
cat e Dumnezeu de bun!
Si uitam de lucruri grave.
Ne aduce iz de cer
si speranta de mai bine
ne vorbeste de un mister
unde suflete nu pier,
de viata care vine.
Greta Andreica 05 04 2015
Natura se trezește la viață
De mii de ani respectă drumul dat,
Și flori și gâze și verdeață,
Din drumul lor nu se abat!
Ascultă de a Domnului poruncă
An dupa an revin la viața iar,
Și toți de s-ar trudi prin muncă
Să schimbe rânduiala, ar fi-n zadar!
Miroase iar a reavăn prin pădure,
Încep să înverzească pomi pe lunci.
Iar apa curge într-un ciuture
Din nou răsună în jur glasuri de prunci.
În verde crud s-a îmbrăcat câmpia
Iar soarele e vesel sus pe cer,
În vale primăvara-și țese iia
Trăim cu toți acest sublim mister.
Toate acestea ne vorbesc în taină,
Că asemeni lor și noi vom învia!
Vom îmbrăca cândva celesta haină
Si în eterna primăvară vom intra!
Greta Andreica 02 aprilie 2015
Intoarce-te acasa langa Tata
Adaposteste-te la pieptul Sfant
Ca tot ce este-n lumea asta
Este doar goana dupa vant!
In lume fericirea este o clipa
Iar bucuria este un vis razlet
Ca toate se perinda-n pripa
Si trec cuprinse de inghet.
Iubiri, avere, nume, ranguri,
Sunt trecatoare ca un fum.
Ca toti plecam din lume singuri
Urmandu-ne al nostru drum.
Conteaza dar un singur lucru
In clipa cand te intorci acasa
Sa ai sufletul curat si sacru,
Sa poti sa fii in cer mireasa.
Te lupta pentru asta intr-una,
Nu abdica din lupta data!
Cu Dumnezeu poti birui furtuna
Se merita sa-l ai ca Tata!
31 martie 2015
Greta Andreica