Autor: Greta

Categorii
poezii

Înaltă-mă Doamne!

În lumea de smoală
Mă zbat printre stânci.
În veșnică scoală
Mă văd tot mai goală…
Cu răni sângerânde adânci.

Mai cântă cocoșul,
Mai apar încă zorii.
Dar greu este coșul
Abrupt e urcușul
Și pleacă în taină cocorii.

Doar câinii mai latră
În negura nopții,
Cărbuni nu-s pe vatră,
Pe drumul rece de piatră
Caut zăvorul porții.

Azi doar tăcerea
Mai stă în picioare
Și mică mi-e vrerea…
Dă-mi Doamne puterea
Că rana-i adanca și doare.

Înaltă-mă Doamne
Ajută-mă iară!
Trimite-mi iar semne
Ce viața să însemne,
Că frig și ceață-i afară.

Că Tu ești puterea
Ce dă încă o șansă.
Mai rupe tăcerea
Înlatură durerea
Aprinde viata cea stinsa.

14 01 2016

 

Categorii
poezii

Zbor

Ne raportăm la ani si la decenii
Ne măsurăm realizările in timp,
Tot adunând ne umplem pumnii
Si zilnic alergăm precum nebunii
Uitând c-avem aici doar un răstimp.

Există-n noi o lume de dorinţe
Visuri ne împing spre mai departe
Purtăm în noi înalte năzuinţe
Dar şi dureri, amare suferinţe,
Si între toate viaţa se împarte.

Tot alergând mereu spre înainte
Muncind noi dăm pămantului ocol
Si adunam şi lucruri şi cuvinte
Aur, relatii, haine, asezaminte….
Dar când privim căuşul palmelor e gol!

Prea târziu ne amintim de Sfânta Lege
Uităm că suntem trecători,
Biblia ne învată drept a merge
Ce este bine-n viaţă a alege
Dar carnea ne robeşte deseori.

Se schimbă anul, altul îl urmează,
Timpul îşi continuă mersul ştiut.
Cât mintea noastră încă pedalează
Cât conştiinţa ne mai este trează
Să-l acceptăm pe Cel fără Început.

Greta Andreica 30 12 2015

Categorii
poezii

Mai picura zarea

Pe prag de infinit
Mai picură zarea
Spre duhul smerit
Încet, agale, tacit
Mai curge încă iertarea

Cât picură viată
sângele aleargă grăbit
purtăm o sperantă
există alternanţă
in drumul catre sfârşit.

Mai există salvare
Mai există o şansă
Jertfa cea sfântă şi mare
Mai poate aduce iertare
Lumina poate fi aprinsă.

Pe prag de an
E timp de cercetare
Nu este in van
Să fii in duh sărman
Să te proşterni în adorare.

28 12 2015

Greta Andreica

Categorii
poezii

Dacă este Doamne cu putinţă…

Dacă este Doamne cu putinţă,
Fă să curgă har din cer de sus.
Ca să umple iar a mea fiinţă
Cu Duh Sfânt, putere şi credinţă
Să trăiesc aşa precum mi-ai spus.

Dacă este Doamne cu putinţă,
Fă să plece solii celui rău…
Lasă iar un duh de pocăinţă
Ca-n prosternere şi-n umilinţă
Să mă adapostesc la sânul Tău.

În adâncă si reala cercetare,
Să primesc putere şi voinţă,
Să mă scutur de orice apăsare
Şi să mă ridic din neagra stare…
Dacă este Doamne cu putinţă.

Greta Andreica  27. 12. 2015

Categorii
poezii

Iar este jale in tara mea

Iar este jale in tara mea
Ne plangem mortii prea devreme
In lacrimi traversam o vreme grea
Si nu stim sa iesim din ea
In neputinta o natiune geme

Cum s-a intamplat iar o urgie
Cand sunt atatea legi si aprobari?
Iar, zeci de tineri zac acum sub glie
In timp ce dragii lor cu inima pustie
Revolta si durerea o striga catre zari.

Sunt aripi frante-n zbor terestru
Atata neputinta in suflet adunata
Dupa un sfert de veac din nou dezastru
Cu tineri dragi platim tribut sinistru
O tara intraga azi e vinovata

Greta Andreica 17. 11 2015

Categorii
poezii

Vremea rodirii

Trecut-a vremea peste crâng
Se duse in depărtare.
Dar astăzi când privesc cu sârg
Adesea ochii mei îmi plâng
Trecând pe-a lui cârare.

Că pomul meu cel minunat
Acum ajuns-a mare,
E plin cu frunze încoronat
Doar florile s-au scuturat
Sunt toate pe cărare.

A devenit mai întelept
Deși-l dor florile căzute,
Dar stă-n picioare dârz și drept
Deși confuz că simte-n piept
Durerea cauzei pierdute.

Dar eu știu sigur va veni
Vremea rodirii peste sine
Atunci el hrana va împarti
Și chiar zdrelit de toți de-ar fi
El va zâmbi, făcând doar bine.

Dedicat scumpei mele Ioana

Greta Andreica 11 nov 2015

Categorii
poezii

Pasarea de fier

Tu ai plecat luând cu tine
Si inima ce-n pieptul meu bătea
Iar azi privind printre suspine
Nemaiștiind ce a fost rău sau bine
Imi amintesc doar ploaia ce curgea.

Părea ca cerul plânge pe cărare
Iar frigul, ceata se intețeau,
Si ne priveam cu infrigurare
Luptând să trecem peste clipa care doare
In timp ce legi umane se împotriveau.

Dar ce bizară fost-a acea stopare
Natura, cerul, inima-mi plangea
Dar cum să lupt să pleci in depărtare?
Când te voiam aici cu intreaga mea suflare….
Si totuși, asta atunci se întâmpla!.

Si au trecut și zilele testării
Cu framântări cu întrebări și gânduri,
Si-am înteles privind în largul zării,
Nimic nu e la voia întâmplării
Iar între noi sunt netrecute ziduri.

Cu geamantanele vieții stând alături
In tot lăuntrul s-a făcut tăcere
Si se așterneau in suflet iar omături,
Ca te simțem departe, nu alături,
in inimă frustrare și durere.

Aveam doar mâinile înghețate.
Văzând privirea ta pierdută, întrebătoare.
Stiam că pleci acum pe adevarate,
Erai deja plecat, erai deja departe,
Erai deja in lumea ta cu soare.

Si am privit in zare pasarea de fier
Ce te purta în zbor în departare,
Iar sufletul mi s-a umplut de ger
Am strans doar fulgarinul jos sub cer
Si-am inteles iubirea tare doare!

Greta Andreica 29 10 2015

Categorii
poezii

Foc… durere… moarte


Cu glas de toamnă plâng a înserare
În timp ce frunze cad pe alei,
În țara românească este mare jale
Uciși la Colectiv au fost copiii sai.

„E seara în care vom muri”, scria anunțul
De flăcări învelit, o ce durere!
Şi iată s-a întâmplat neprevăzutul
Când flăcări au căzut… apoi… tăcere!

Un fum înecăcios și răni cumplite,
Iar oamenii își strigă neputința,
Doar piele arsă asfaltu*  înghite,
În ceas târziu… a început căința.

Revoltă, lacrimi și durere
Ne plângem morții prea devreme,
Parinții îsi freacă mâinile-n tăcere
O națiune întreagă-n lacrimi geme.

***
O Doamne, Te rugăm ne iartă iară!
Că prea puțin facut-am pentru Tine
Că nu am “ars”,  ca nimeni să nu piară
Ne smerim cu fețele umplute de ruşine.

***
Oameni ai Domnului veniți la luptă
Să nu ne închidem iar între betoane
Să ne amintim că Dumnezeu ascultă
Iar tineri sunt în țară milioane.

Greta Andreica
03 11 2015

Categorii
poezii

Foc… durere… moarte

 

Cu glas de toamnă plâng a inserare
In timp ce frunze cad pe alei,
In țara românească este mare jale
Uciși la Colectiv au fost copiii sai.

*E seara în care vom muri*, scria anunțul
De flăcări învelit, o ce durere!
Si iată s-a întâmplat neprevăzutul
Când flăcări au căzut… apoi… tăcere!

Un fum înecăcios și răni cumplite,
Iar oamenii i-și strigă neputința,
Doar piele arsă asfaltu” înghite,
In timp târziu… a început căința.

Revoltă, lacrimi și durere
Ne plângem morții prea devreme,
Parinții îsi fracă mâinile-n tăcere
O națiune întreagă-n lacrimi geme.

***
O Doamne Te rugăm ne iartă iară!
Că prea puțin facut-am pentru Tine
Că nu am „ars”, că nimeni să nu piară
Ne smerim cu fețele umplute de ruține.

***
Oameni ai Domnului veniți la luptă
Să nu ne închidem iar intre betoane
Să ne amintim că Dumnezeu ascultă
Iar tineri sunt în țară milioane.

Greta Andreica
03 11 2015

Categorii
poezii

Eu sunt străina!

Cânt de flaut ma înconjoară,
Timpul trece insă-n grabă,
Vreau să-l țin la subsioară
Dar in pas cu cântul zboară…
El, nătangul nu mă întreabă!

Vreau să stâng in brațe clipa
S-o desmierd cum știu mai bine,
Să o rog să-mi întindă aripa
Ca să nu gust iar risipa
In lungul zbor spre zări senine.

Dar așa de iute trece,
Nici nu știu pe unde zboară!
Nimeni insă n-o întrece
Iar când vreau eu a petrece
A plecat..am palma goală!

Și m-ă întreb pe unde oare
A plecat din nou haina?
Sufletul amar mă doare
Las doar gândul încet să zboare
Și înteleg…eu sunt străina!

08 10 2015