Autor: Greta
Pe plaiuri de lumina
Boala nu mă poate ține
Covidul nu mă poate ține,
Să mă înalț spre Tine în lin zbor,
Să Te laud, să-ți cânt cu suspine,
Să mă bucur în Tine iubit Salvator!
Trupul e slab în neputința legat
Dar duhul e viu plin de putere divină,
Prin geamăt te laud slăvit Împărat
Că torni în mine și har și lumină.
Pe poteci de iubire mă porți neîncetat
Calești și potire îmi dărui Divine,
Aduci tot cerul la mine în pat
Mă umpli de viață divină din Tine.
Am bucurii negrăite în inima mea
În timp ce trupul în boală se zbate,
Aripi de har mă spijină-n clipa cea grea
Cu Tine Isuse am să trec peste toate!
15. 01 2021
Prin zăbrele de covid
Curge lumină de sus prin zabrele de covid
Scântei de viață mă agață de cer
Analiză profundă în ceas de răscuce
Mă îndeamnă iertare, milă să cer.
Pentru timpul risipit în neștire
Cu lucruri ce trec și de duc ca un val,
Pentru prea puțina implicare, jertfire,
Cand tot ce contează e mărețul Tău har.
Dincolo de toate rămâne doar Jertfa
Credința în Cel ce viața împarte
În Hristos Isus, Domnul slavei,
Cu El voi păși într-o zi peste moarte.
El este învierea și viața ce toate le știe,
Privesc prin credință spre cerul sublim
Știu sigur credința mi-e reală și vie,
De aceia Te laud, mă supun și mă-nchin.
Greta Andreica: 14 01 2021 Bedford.
Hățișul timpului
Un nou țăruș stă să se înfingă,
Trecând pe lângă lângă el privim
Că filele se schimbâ-n calendare
E drumul pentru orice peregrin!
Nu, nu e prea târziu să medităm,
O socoteală dreaptă este necesarâ!
Că timpul trece iute, noi zburâm
Abia vedem că-n grabă este seară!
Iată că vine El, Hristos, Lumina lumii!
Să aducă peste noi Lumina Sa curată
Și alungă noaptea păcătoasă a humii
Când va începe nunta cea adevărată!
Dar până atunci e timpul de veghere,
Chiar dacă anii se perindă cu iuțeală
Să nu dormim, Cuvântul sfânt ne cere!
Că însuși Dumnezeu va cere socoteală!
Se schimbă anul, altul se arată,
Cum va fi el, doar Creatorul știe!
Dar e mai important ca niciodată
Să fim ai Lui Hristos pentru vecie!
În lume s-a făcut de mult târziu
Iar pașii Lui răsună tot mai tare
Veghere ni se cere prin pustiu!!
Să nu rămână nimeni în pierzare!
31.12.2020 Bedford, UK..
Versuri: Greta Andreica, pictura: Alexandra Andreica!
Ochi de stea
Eu am să ies din iarna asta
Ce plouă plumb in ochi de stea
Am să răsar în dimineața
Când norii n-or mai exista.
Dorința frântă în zbor terestru,
S-a împlini într-o clipeală
Și nimeni n-o să-mi poată spune
Că-i prea târziu, că e spre seară!
Eu voi fi ochiul de lumină
Plutind în cel mai tainic loc
Iubirea-mi nu va fi o vină,
Ci o împlinire, un tainic foc.
Înțelepciunea n-o să-mi spună
că-i prea târziu, că nu se poate
Ci voi fi steaua în lumină
Ce a biruit ieșind din noapte!
Greta Andreica 28 12 2020 Bedford.
Pe drum de stele
Mergând prin ochii credinţei pe drum de stele, mă avânt spre infinit căutând contopirea cu Lumina Divină.
Dar deodată simt ceva ce trage de mine strigând,
-Hei unde mergi aşa grăbită, pe mine cui mă laşi?
Mă uit nedumerită şi ce crezi? Este firea cea veche, care pironită in cuie se zbate vârtos şi nu vrea să moară.
Încercând să mă înduioşeze, geme mereu.
Un dor de nestăvilit mă împinge în faţă spre Lumina ce curge de sus inundându-mi fiinţa.
O pace deplină mă umple iar duhul îmi umblă pe cărări de har spre Dumnezeu
Ţâşnesc zeci de izvoare din sufletul meu.
Plutesc pe unda Duhului Sfânt, înot purtată de curenţii apei divine afundându-mă tot mai mult în lumina deplină.
Ce minunat este in prezenţa Ta Tată! Ţine-mă cu braţ puternic şi păzeşte-mă de orice pornire rebelă! 02 11 2020
As vrea sa zbor
As vrea sa zbor cu-ntreaga mea putere
As vrea sa ma inalt spre absolut!
Asa cum tot launtrul astazi cere,
Sa ma ridic spre astrale sfere
Si sa ma scutur de firescul lut…
As vrea sa urc spre culmi nebanuite
Sa las preocuparile de jos,
Sa prind cu mana zone infinite
Si sa cutreier galaxii dorite
Sa pipai tot ce este mai frumos.
Dar in cotidian sunt inglodata
Si prinsa intr-un mod necunoscut…
Privesc spre tara mult visata,
Dar mai amar ca niciodata
Realizez ca sunt un chip de lut!
Greta Andreica 03 nov. 2020
Ierni se perindă prea ades între noi
Ierni se perindă prea ades între noi,
Și curg lacrimi și doruri și ploi,
Ochii de dor sunt uscați, triști și goi,
Timpul si viața s-au interpus ca un sloi.
Te caut avid culegând doar tăcere
Dar inima nu încetează să spere,
In mine e golul ce pe Tine te cere
Aștept calda, suava, Ta mângâiere!
Să mă porți iar pe creste inalte în zbor
Să gust ce e veșnic să mă umplu de dor
Să trăiesc pe înalțimi, chiar de sunt muritor
Să înțeleg iubirea-ți de dincolo de nor.
Cum oare piciorul în firesc a călcat,
În timp ce căutam doar sfântul Tău sfat?
Cum m-am trezit în cotidian înglodat
Iar inima-mi geme ceresc Împărat?
Apucă-mă de mână și ține-mă bine
Să nu ma risipesc căutând în ruine.
Ochii să îmi fie ațintiți doar în Tine,
Să nu îți aduc niciodată rușine!
Mi-e dor de Tine in noapte târziu
De aceia Iubite în taină îți scriu.
Cuprinde-mă în brațe, doar a ta vreau să fiu
Că în lume e frig, întuneric, pustiu.
Versuri: Greta Andreica 13 12 2020, pictura: Alexandra Andreica.
,
Tu prințul meu!
Felia mea de rai pe pâinea vieții
Un curcubeu pe cerul dimineții,
Asa rămâi în ochii mei mereu
Tu Duh Preasfant venit din empireu.
Tu ai umplut ființa mea intreagă
Cu raze din lumina cea mai dragă
Și stele sclipeau în noapte,
Când tu ma dezmerdai cu calde șoapte.
Din nori mi-ai construit o casa
Sa mă îmbraci în haina de mireasa.
Invesmantata în luna și luceferi
Am ochii plini de roua teferi..
În brate m-ai purtat printre lumini
Sa simt parfumul florilor ce crini!
Cum pot sa uit bucata mea de rai
În care tu de mana ma purtai? .
În neputință Tu îmi ești putere
În deznădejde îmi ești mangâiere
Nimeni asemeni Ție nu mai este
Tu printul meu din sferele celeste!
Ești pentru mine Domnul meu
Tu Cel trimis de Tatal Dumnezeu.
Versuri Greta Andreica, pictura Alexandra Andreic
a26 11. 2020








