Eu sunt țărâna umplută cu lumină
De însăși mâna Ta și glasul Tău,
Ca să mă absolvești de orice vină,
Să mă asemeni Ťie, Dumnezeu.
M-ai frământat când eram o ruină,
Ai pus în mine dragoste, tărie,
Mi-ai dăruit credință și lumină
Să mă închin smerită, Doamne, Ție.
Să pot să-ți fiu folositoare,
M-ai pus și în cuptor cum n-am gândit.
Prin boli, greșeli, prin încercare,
M-ai învățat că-i înțelept să fii smerit.
Că niciodată nu pot să mă ascund,
Să nu renunț în încercarea grea,
Să mă ridic oricând de orișiunde,
Dar să nu fur nicicând din Slava Ta!
Multe greșeli făcut-am pe a Ta cale,
Prin valea neagră a căderii am călcat,
Dar când toți m-au părăsit în vale,
Tu, Sfinte Tată, Tu m-ai ridicat.
O mână de țărână, om nevrednic!
Doar Duhul Tău în Har mă ține,
Mi-ai pus Lumina Ta în sfeșnic,
Doar Ea mă ajută să fac bine.
Tu mă iubești ca nimenea pe lume,
Chiar și în noapte văd iubirea Ta,
Ca unui diamant mi-ai dat un nume,
Cărarea-mi luminezi cu sfântă mâna Ta.
Cum să-ți mulțumesc eu, nu știu, Tată,
Atâta ți-am greșit pe acest pământ!
Eu sunt minunea din palma Ta curată,
Sunt stropul de țărână ce îl vrei sfânt.
Cu umilință mă închin, Stăpâne,
În pulberea pământului pe care l-ai creat,
Că mi-ai făcut atâta, atâta bine
Și întreg păcatul Doamne mi-ai iertat.
După căderi și zbateri fără număr,
Îți mulțumesc că nu mai lepădat,
Mereu m-ai ridicat pe al Tău sfânt umăr,
Din calea Ta mă ajuți să nu mă abat!
Unde aș putea găsi în lume
O dragoste cum e iubirea Ta?
Ca din pierzare să mă adune,
Să reclădească iar viața mea?
Ești singurul care nu dă uitării
Pe omul ce anume l-ai creat.
Cât timp avem viață din înaltul zării,
Ne vrei cu gelozie Tu, Cel preainalt.
Greta Andreica, Bedford Anglia
.