Plutind deasupra Terrei printre nori,
Mă minunez cât de plăcut este să zbori!
În lumea ce-ai creat-o jos sub stele
Unde ascuns-am toate dorurile mele.
În această inimă de carne ai pus un dor
Să îmi doresc să fiu nemuritor.
Să pot zbura mai sus de nori, este un har,
In vremea mea ne-ai dăruit și acest dar.
În vremea de demult profeții profețeau
De păsări de fier ce sus pe cer zburau!
Dumnezeu lui Ezechiel profetul i-a descoperit
Despre vremurile viitoare i-a vorbit.
Astăzi noi trăim asta din plin
Călătorind în zbor pământul îl privim
Păsări de fier cutreieră pământul
În lung și-n lat zburând ca vântul.
Vedem ce mare ești o Dumnezeu slăvit
Cum toate le-ai știut, le-ai rânduit!
Trăind astăzi sub cer, la rândul cetei de mele
Te laud pentru tot ce ai creat sub stele!
Nori și ape, munți, copaci, și văi adânci
Flori și fluturi, gâze, animale și mărețe stânci
Cat ești de Mare Tu, Slăvit Părinte
În țărână mă prostern, nu am cuvinte!
Cum aș putea să te cuprind, sa te înțeleg,
Și ale Tale taine să pot sa le dezleg?
Te laud, te ador, Sfinte Dumnezeu,
Că pentru noi l-ai dat pe Fiul Tău!
Ce dragoste măreață și de neînțeles
Ca tot păcatul nostru hidos să fie șters!
Și astfel omul muritor pe care l-ai creat
Crezând, prin Har, să poată fi iertat.
