Decembrie e vreme de poveste,
E vremea cand de casa mi-amintesc,
De casa parinteasca, de omat pe creste,
De noaptea ce venea fara de veste,
De focul ce ma ajuta sa ma incalzesc.
In minte am painea calda aburinda
Si cozonacii plini cu nuca imbiind
Si chpul mamei care sus in grinda
Si pe peretii albastri de la tinda,
Cu straie noi impodobea mereu zambind.
Iar seara de craciun era miraculoasa
Colinde peste tot in juru-mi auzeam
In sat era lumina in fiecare casa
Bucate alese ne imbiau pe masa
Colinde, zurgalai si toti ne bucuram.
Prin ceata vremii aievea te zaresc
Decembrie cu promoroaca si ninsori.
Cand flori de gheata pe ferestre infloresc
Puzderii de amintiri acum ma coplesec
Mie dor ca sa colind pana in zori.
Despre copilul cel nascut in paie
Ce-n umilinta a venit pe acest pamant
Avand cele mai albe sfinte straie
Un miel divin avand blandetetea sa de oaie
El fiul Dumnezeului Preasfant !
Greta Andreica 14 12 2018