Nimic nu sunt aici sub soare
Ce ar aduce-n valuri transformări,
Sunt larva ce ar vrea sa zboare
Cu aripi largi întinse înspre zări.
Sunt bulgarele indumnezeit prin Jertfă,
Care țintește ochii către rai…
Purtat de Vântul care-n taină suflă
Și mă împodobește în al iubirii strai.
Să fiu candela care arde
Când întunericul în paclă se întinde,
Iar uraciunea pustiirii șade unde nu se cade,
Să fiu un stâlp ce frații nu și-i vinde!
Să sar atunci când unul cade,
Să întind o mână celui ostenit,
Sa fiu lumina, călăuza care arde,
Pâine să fiu celui flămând și necăjit.
Să mă asemăn cu Acela care
S-a dat ca Jertfă pentru omenire
Care a fost smerit și blând cu fiecare,
Ca să salveze lumea din pieire.
Sunt doar om, nimic nu-i nou sub soare!
Dar vreau sa fiu acel ce spune „Da”
Acel ce scapă omul din pierzare
Și stă în spărtură la chemarea Ta!
Să pot să zbor spre Țara de lumină
Dezlegată de pământ când Tu mă vei chema
Liberă pe veci de orice vină
Să mă desfat doar în prezența Ta!
Migrarea va veni deodată
Spre tara cea de soare plină,
Iar zbaterea-n noroi va fi uitată
Când mă voi transforma-n lumină!
Pictură și versuri: Greta A.