Eu caut drumul vesniciei


Cu luna pe umar, cu stele în plete,
Alerg spre infinit staruitor,
Cand zorii vin sa ma desfete
Sa nu ma mistuiesc de dor.
Umbland pe calea pribegiei
Cu pumnii stransi, cu pas domol,
Eu caut drumul vesniciei
Chiar de pasesc adesea-n gol.
Cu framantari, cu temeri, cu dorinte,
Inaintez, ades sovaitor..

imi strang iubirile la subsioara

Sa nu ma mistuiesc de dor.
Dar lupta e acerba, cu durere,
E renuntare adesea si cainta,
Nadajduind privesc spre zări albastre
Sa vina  mult dorita biruința!
Când trupu acesta liber de pacate
Si ridicat din moarte pe vecie,
Putea-va slava cerului sa o arate
Si o neprihanire sfanta,vie!

Greta Andreica
14 Mai 2013

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>