Pe culmi de har


Pe culmi de har
plutesc cu Tine Doamne,
în apogeuri fără de sfârşit
şi mă întreb Preasfinte
gânditoare:
-Cum poţi să mă iubeşti
cât ţi-am greşit?
Când m-ai primit
eram în zdrenţe toată,
murdară şi-ntinată de păcat.
Cu inima adânc plecată
în sânge Sfânt am fost spălată,
de toate Doamne m-ai iertat!
Ai pus o haină albă…
ca şi neaua
pe fiinţa-mi ce uimită te privea
şi proaspăt undelemn
ai pus în mine,
să schimbe tot cei rău în bine,
S-aducă pace-n sufletu-mi trudit.
M-ai transformat,
o Tată! Pentru Tine,
şi binecuvântarea Ta mi-ai dăruit.
când au rămas în urmă vechile ruine
şi-n Tine eu m-am regăsit.
Acum în sfere sfinte
stau cu Tine alături,
plutind pe unda Harului Divin,
uimită de ce ai lucrat în mine
păşind ‘nainte spre mai bine,
Te laud Doamne
şi… mă-nchin!

Amin
Zalau, 17 aug 2012

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>