Aştept de mult la poarta milei Tale,
Genunchii mi-au slăbit în aşteptare
Iar îndoiala muşcă din mine cumplit,
Privirea înceţoşată… încet a obosit.
Satan mă hărţuieşte, îmi spune că nu vii,
Că întoarcerea, căinţa mi-au fost prea târzii,
Că pot să strig, că am ajuns un ciob,
Că n-am putere să mă mai ridic din colb.
Privesc in jur si vad ca fratii s-au rărit,
M-au judecat şi mulţi m-au părăsit.
Iar boala mă loveşte cum poate mai bine
Satan îmi spune că voi rămâne de ruşine.
Dar am, o Doamne, o durere cumplită,
Că taci… şi… mă simt părăsită.
De ce Te ascunzi de mine Domnul meu?
Îmi arde sufletul de dorul Tău!
M-ai ridicat de mult, şi m-ai umplut cu har,
Toţi se mirau, zicând ca e-n zadar!
Dar Tu mi-ai dat inel, m-ai răsfăţat,
M-ai iubit, şi deseori mi-ai dat un sfat!
Viziuni cereşti în ochii mei ai pus,
Cu putere mare şi Duh Sfant m-ai uns,
Taine adânci mi-ai descoperit,
Blând adesea mi-ai vorbit.
Azi in încercare mă simt părăsită,
Ostenită sunt… vreau să fiu ocrotită.
Sufletul mă arde, mă zbat, mă perpelesc,
Spune-mi Doamne! Unde Te găsesc?
Te strig, Te caut, spune-mi unde eşti?
Durerea, chinul, boala, când le opreşti?
Te aştept să îmi opreşti durerea grea
Ce-mi arde sufletul… şi inima.
Dar dacă întârzii am să Te aştept mereu,
Eu Te iubesc Isuse Domnul meu.
Iar drumul vieţii cât ar fi de greu,
De Tine nu mă las, eşti Dumnezeul meu!
In Tine am găsit atâta bucurie,
Viaţa mi-ai schimbat-o pentru veşnicie!
Ajută-mă ca să rămân la cruce jos
Sa-ţi mulţumesc, iubitul meu HRISTOS.
AMIN