Când porţi în tine o viaţă,


Când porţi în tine o viaţă,
Eşti mai bogată ca oricând…
Nimic în lume nu-i mai nobil,
Nimic nu este aşa de sfânt.

Să laşi ca să rodească viaţă
Menire ai aicea pe pământ,
Deci nu te teme, ai credinţă,
Că sus veghează Cel Preasfânt!

Să-ţi duci până la capăt rostul,
De mamă, de soţie, de bunică,
Ca obicei s-ai rugăciunea, postul,
Viaţa pentru Domnul o dedică.

Pe cei din jur cu drag ajută
S-ai vorbă blândă, voce caldă,
Durerea tuturor le-o ascultă
În tine Domnul să se vadă!

Să-nveţi să rabzi ispita care
Te va-ncolţi mereu, mereu,
Să taci când eşti în încercare.
Crezând mereu în Dumnezeu.

Când ai ajuns la bătrâneţe
Să fii o pildă de urmat
Ai tăi să aibă ce să înveţe
Din traiul tău sfânt şi curat.

Iar într-o zi când pentru tine
Sosi-va timpul de plecare,
Dacă ai slujit aicea bine,
Răsplata-n ceruri va fi mare.

Amin
Greta Andreica,
Zalau 04 2012

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>