Eternitatea clipei mă arde
cu intensitatea ei dureros de profundă.
Realizez însă că mă scald doar
în iluziile minții însetate de dragoste.
În vbor terestru,
eternitatea mi-a rămas în privirea
plină de imaginea viselor pierdute.
În zbaterea-mi nătângă
înaintez,
avand în nări miros de putregai
venit din adânc de dorință… ucisă prea devreme,
subjugată de o rânduială schiopătată și
nedreaptă,
în care stelele destinelor
pier ucise de cruditatea nepăsării.
Greta Andreica 27 04 2017