Eternitatea clipei

Eternitatea clipei mă arde
cu intensitatea ei dureros de profundă.
Realizez însă că mă scald doar
în iluziile minții însetate de dragoste.
În vbor terestru,
eternitatea mi-a rămas în privirea
plină de imaginea viselor pierdute.
În zbaterea-mi nătângă
înaintez,
avand în nări miros de putregai
venit din adânc de dorință închisă prea devreme,
subjugată de o rânduială schiopătată și
nedreaptă,
în care stelele destinelor
pier ucise de cruditatea nepăsării.

Greta Andreica 27 04 2017

 

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>