Pe drumuri fara capat
marsaluiesc mereu
si caut impacarea, ce vine din simtire,
dar drumurile-s multe si
grea este umblarea ce-a frant sufletul meu.
Sperantele razlete, le strang la subsioara,
si merg pe drum de stele
ce adesea-s cazatoare…
Ma doare a lor zdrobire
printre a humi ura,
si ma-nfior de atat de multe rele!
Dar inteleg ca aicea nimic nu-i la intamplare,
ci este o Mana care in taina mai vegheaza
…si uneori ridica
si da in dar iertare
Apoi vine impacarea si bucuria sfanta
si-o haina alba noua
Ce poate fi primita, doar in genunchi la cruce!
Uitat e pe vecie tot raul, toata vina,
ca a venit Viata, si a adus Lumina!
17 feb. 2015 Greta Andreica
Bună, mă bucur că ai intrat în acest spaţiu virtual, te invit să mă cunoşti prin ceea ce scriu. Iubesc poezia şi îmi place să versific, dar în acelaşi timp scriu şi meditaţii, mărturii. etc. Tot aici vei găsi o parte din lucr