La ceas de seară

E seară peste lume,
e seară-n univers
mă uit cu grijă-anume
privesc al vremii mers.

În tinda casei mele
se-aprinse o lumină,
pământu-i plin de rele
sfârşitul o să vină.

Opaiţul din casă
se leagănă uşor,
o lacrimă se lasă
şi curge-ncetişor…

Cei sfinţi se-adună-n taină
puţini, tot mai puţini
căci pământeasca haină
i-a prins pe mulţi creştini.

Tiptil coboară umbre
se-aşează în tăcere,
privelişti tot mai sumbre
se-arată la vedere.

De veghe-n posturi grele
puţini au mai rămas,
se sting în ceruri stele
E cel din urmă ceas.