Atunci când rătăceam în lume
Mergând pe drumul spre cel rău
Tu m-ai stigat Doamne pe nume
M-ai despărţit de rău, de glume
Şi m-ai făcut copilul Tău.
Te-ai îndurat mereu de mine
Isus Mântuitor iubit
Când m-ai chemat cu drag la Tine
M-ai învăţat ce este bine
Cu bunătate mi-ai vorbit
Atât de bun ai fost Isuse
În taină când ţi-am povestit
Despre durerile nespuse
Despre păcatele aduse
Tu m-ai iertat şi m-ai iubit.
Mi-ai curăţit deplin fiinţa
De tot, de tot ce-a fost murdar
Mi-ai dăruit iubirea şi credinţa
Şi m-ai scăpat de neputinţa
Care mă chinuia amar.
O Doamne,azi mă simt datoare
Că atâta bine mi-ai făcut
Tu mi-ai adus în viaţă soare
Mi-ai luminat a mea cărare
Cu bucurie m-ai umplut.
Mă-nchin Isuse-n umilinţă
Azi înaintea feţei Tale
Şi vin cu-a mea recunoştinţă
Că ai primit a mea căinţă
Şi a mele lacrime amare.
Cât voi trăi în astă lume
Ajută-mă să te urmez
Să-nalţ mereu Slăvitu-Ţi Nume
Care m-a ridicat anume
Ca-n Tine să rămână al meu crez.
Zalau, 26 februarie 2012
Un răspuns la “M-ai ridicat”
M-am departat de rau si glume,
Caci, Doamne, m-ai facut copilul Tau;
Am auzit cand m-ai strigat pe nume,
Caci eu mergeam inspre cel rau,
Nu mai ratacesc acum prin lume !