Categorii
poezii

M-ai ridicat

 Atunci când rătăceam în lume
Mergând pe drumul spre cel rău
Tu m-ai stigat Doamne pe nume
M-ai despărţit de rău, de glume
Şi m-ai făcut copilul Tău.

Te-ai îndurat mereu de mine
Isus Mântuitor iubit
Când m-ai chemat cu drag la Tine
M-ai învăţat ce este bine
Cu bunătate mi-ai vorbit

Atât de bun ai fost Isuse
În taină când ţi-am povestit
Despre durerile nespuse
Despre păcatele aduse
Tu m-ai iertat şi m-ai iubit.

Mi-ai curăţit deplin fiinţa
De tot, de tot ce-a fost murdar
Mi-ai dăruit iubirea şi credinţa
Şi m-ai scăpat de neputinţa
Care mă chinuia amar.

O Doamne,azi mă simt datoare
Că atâta bine mi-ai făcut
Tu mi-ai adus în viaţă soare
Mi-ai luminat a mea cărare
Cu bucurie m-ai umplut.

Mă-nchin Isuse-n umilinţă
Azi înaintea feţei Tale
Şi vin cu-a mea recunoştinţă
Că ai primit a mea căinţă
Şi a mele lacrime amare.

Cât voi trăi în astă lume
Ajută-mă să te urmez
Să-nalţ mereu Slăvitu-Ţi Nume
Care m-a ridicat anume
Ca-n Tine să rămână al meu crez.

Zalau, 26 februarie 2012

Un răspuns la “M-ai ridicat”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *