La Roma-n închisoare
Bătrânul Pavel scrie
Ştia că şi-a sfârşit cărarea
Că şi-a-ncheiat aici lucrarea
Se pregătea de veşnicie
„M-am luptat lupta cea bună
Alergarea aproape-i de sfârşit
M-aşteaptă veşnica cunună
În ceruri Domnu să mi-o pună
Credinţa cu sfinţenie-am păzit”
„-Caută de vino mai curând”
Lui Timotei aşa îi scrie
„Toţi m-au părăsit pe rând
Domnul să le ierte acest gând
Păzeşte-te de cei cu viclenie
Din Troua de la Carp, adu-mi mantaua
Şi cărţile din piele
Dar vino cât se vede steaua
Nainte ca să cadă neaua
Că te aştept cu ele”
Dar iarna a venit cu ger
Iar Pavel nu avea mantaua
Dar Domnul l-a chemat la El
Murind martir plecă la cer
Şi nu mai simţi neaua
Acum
2 răspunsuri la “Mantaua”
Foarte trista. Cu respect.
Se spune că în primăvara următoare când s-a putut ajunge, Timotei s-a întâlnit cu temnicerul lui Pavel care i-a mărturisit că bătrânul apostol Pavel mereu se uita spre mare să vadă dacă nu vine Timotei la el.
Acum Dumnezeu ştie cum a fost, cert este că în acea iarnă Pavel a fost decapitat şi a plecat la odihna sfinţilor.
Dumnezeu să ne ajute să trăim ca Pavel! El a fost omul care a avut curajul să spună „Călcaţi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”