Zilele una dupa alta trec, se-nsira grabite,
De parca le-ar arunca cineva inainte.
Ai vrea, sa opresti clipa placuta dar…
Din palma stransa… ea zboara tacuta.
Doresti sa tii langa tine persoana iubita
De viata impinsa… ea pleaca grabita.
Cauti in pripa, in jur mai multa siguranta
Viata, zambeste si-ti da doar speranta.
Există un punct de sprijin în univers
E Dumnezeu! Ce tine totul in mers!
Ţine şi gaza si floarea si noul nascut,
Pe toate le-ndruma atent si tacut.
Ne vorbeste prin stele, prin ploi
Prin vantul ce sufla ades’ peste noi
Anii tăcuţi zboara greoi… dar grabiti
Spre hotarul vietii ne imping, ne lasa uimiti!
Ajuns pe prag de vesnicie, uimit si tacut!
Intrebător priveşti în urmă-n trecut…
Nu risipi in zadar… timpul aici daruit tie,
Rămâi lângă Isus, ca sa traiesti o vesnicie!
Zalau,10 mai 2010