Pe drumuri neumblate


Pe drumuri neumblate
Cu spaime fără număr
Înaintez prin ceaţă
purtând poveri pe umăr.
Mi-e grea povara vieţii
ce apasă tumultos…
şi port un jug pe cale
urmându-l Hristos.
Venind din depărtare
soli înarmaţi de luptă,
m-au cucerit se pare
în asalt, ca pe-o redută!
Rănită, sfârtecată,
şi sîngerând în mers…
mă-ncred în Cel ce este
Stăpân în univers!
Chiar dacă-s încercată
şi multe nu înţeleg
mă plec cu umilinţă
şi voia Lui aleg!

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>