(1 Corinteni 13)
Dragostea este atribut ceresc
Ea se revarsa peste noi de sus
Si aripi îngeresti ne cresc
În suflet crinii înfloresc
Prinde în noi contur Isus!
Turnata este-n noi de Dumnezeu,
Cu ea zburam mai sus de stele
Ne ajuta-n ceasul cel mai greu
caci e cu noi mereu, mereu,
Ca sufletul de rau sa-l spele.
Pe drum cu noi, mergând agale,
Ea… nazuinte împlineste
Ne da mereu din ale Sale,
Flori ne-asterne-n drum pe Cale
Pe drum ea ne-ndumnezeieste.
Schimbati suntem din har în har,
O ce maeastra transformare!
Puterea de iertare o primim în dar
Caci dragostea-i un vesnic far
Viata ne-o salveaza din pierzare.
Uitând cu totul chiar, de sine,
Dragostea se daruie deplin
Ea rabda totul, face bine
Iertând oricând pe orisicine
Este-un balsam si un alin.
Ea crede totul si nadajduieste
E gata de ajutor în orice vreme
Caci dragostea nu pizmuieste
Ea sufera, acopera, iubeste
Ea niciodata nu se teme!
Ne-aduce-n suflet bucurii de sus
Când ne aflam în ceasul greu
Ne da o putere de nespus
Purtându-ne-n prezenta lui Isus
Caci dragostea e Dumnezeu!
Zalau
Amin, 25 ianuarie 2012
„Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie,
nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se mânie, nu se gândeste la rau,”