Regenerare

Regenerare

Când am pornit pe calea Ta cea sfântă,
Nu prea ştiam ce mă aşteaptă-n drum
Şi am căzut… credinţa mi-a fost frantă!
Să mă ridic, n-aveam putere nicidecum.

Am rătăcit în noaptea lungă-o vreme,
Căutând frenetic năluca fericirii…
Am adunat doar… deznădejdi şi temeri
Şi frunzele uscate ale rătăcirii.

Mă-ntreb şi azi uimită peste poate,
Ce ai găsit la mine Domnul meu?
M-ai ridicat din groapa cea de moarte
Şi mi-ai iertat pe veci păcatul greu.

N-a fost un credincios să se aplece,
Să-mi lege rănile acolo jos,
Doar Tu Isuse, nu ai putut trece,
Tu eşti… Samariteanul cel milos!

Mi-ai picurat în suflet licăriri divine,
M-ai înfăşurat în Har măreţ, sublim,
Soarele Vieţii a pătruns în mine…
Smerită… Te ador, mă-nchin!

amin

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>