… Și iar pe străzi afară

Ești aruncată iar în hău, iubită scumpă țară,
Din nou e iarnă, crud destin și iar pe străzi afară,
Să cerem ce? să facem ce, ca să ne fie bine?
Când cei din frunte, ce conduc, nu mai cunosc rușine?
Nu au nimic, nimic ce-i sfânt, nimic ce să îi doară!
Având doar propriu interes, trag sfoară după sfoară,
In timp ce aruncă bani mărunți spre oropsiți de soartă,
Treizeci de lei în plus, să taci, e plata cea nedreaptă!
Iar ei cu buzunarul plin, cu conturi, și cu case,
Ne mint, ne fură, ne inșala, de nimeni nu le pasă!
Au fost votați de nevoiași, care sperau în bine,
Dar cocoțați sus la guvern, dau legi doar pentru sine!
E noapte, frig, suntem saraci, aici la noi acasă
Si ce e trist, celor alesi, de țară nu le pasă!
Române drag, tu frate-al meu, unit pe veci cu glia,
Hai să luptăm, să nu mai fie, corupți în Romania!