Spre eternitate
Pământ şi apă şi destin
Şi flori şi cântec şi alin
Unduire spre frumos
Copaci cu adăpost umbros
Flori cu un parfum divin
Zile încărcate de festin
Durere-n chip sfâşietor
Şi ochi ce lacrimă de dor
Pruncul cu glas de clopoţel
Bătrânul care merge-ncetinel
Toate-s de-aici de pe pământ
Şi dăruite sunt de Cel Preasfânt
Ca omul cel creat spre-a fi etern
Să nu se înglodească în cei tern
Să nu privească la cei trecător
Ci să se-ncreadă-n Sfântul Creeator.
Ţinând privirea tot în sus mereu
S a poate ajunge-n rai cu Dumnezeu