Spre lumina

Spre lumina

Ma urc spre celestele trepte
, purtand diadema luminii,
Firescul mai poate s-astepte
Cu iubiri razlete nedrepte
Azi canta-n lumina toti crinii.

Un soare sihastru rasare
Aducand caldura si viata,
Si fuge tristetea cea mare
Iar pamanteasca. ingusta carare,
Dispare cu tot ce e ceata!

Privesc nauca in urma….
vad umbrele cat muntii de grele!
Tot ce-i firesc deodata se curma,
iubiri de o clipa, pacate si umbra
si alerg plangand printre stele.

Greta Andreica
28 sept 2013

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>