Toamna vietii

Ploua cu lacrimi pe intinsul pamant,
Se scutura norii de apa plangand,
Cad frunze si lacrimi deavalma pe jos,
E toamna, e vant, anotimp friguros.

Cu maini tremurande Te astept ca sa vii
In toamna vietii cu vanturi pustii,
Cand trec prin mine cumplite stihii,
La gura de soba, Te astept ca sa vii.

Trudnicele vise incep a incolti,
Iar limba sa-Ti cante etern ar dori,
Cu fire argintii la tample, Te astept,
Opreste furtuna… ce-mi arde in piept!

Ca ploile-s reci… si ploua mereu,
E toamna vietii cand, greul e greu,
Un licar de credinta pluteste spre cer
Mi-aduce lumina, ca-n greu sa nu pier.

Ma uit la copacii ce goi au ramas
Si roade si frunze au plecat intr-un glas,
Copiii ce mari au crescut… s-au dus de la noi!
A venit toamna vietii… cu friguri si ploi.

Iar ceea ce-n timpul vietii am rodit
Incet, incet s-a copt, s-a parguit,
A venit vremea sa… luam fulgarinul grabit
Acasa in cer… totul e.pregatit!

Acolo totu-i lumina, si pace, si cant,
V-om uita ca am plans pe pamant,
Ca au curs ploi, c-a fost furtuna si vant…
Vesnic Te-om slavi ISUSE cantand!

Amin. Zalau nov 2010
Am scris această poezie într-o seară friguroasă.