Urla tristetea cu glas de furtuna
Si plange inserarea pe stanca,
Navalnic durerea se aduna
Tacerea nu poate amarul sa-si spuna
Framantarea in piept e adanca!
Rupt e catargul, inclinat intr-o parte,
Carma lasata-i acuma o clipa,
Barca-n deriva se-ndreapta-n departe
Furtuna e mare, apa desparte!
Si totul se pare a se duce-n risipa!
Semnale se vad de departe
Lumina lor abia mai strabate furtuna
Ceata densa este-ntr-o parte
Noaptea haina ei o s-o poarte
Astept in tacere sa vina Lumina!
de Greta Andreica 25 nov.2013
Bună, mă bucur că ai intrat în acest spaţiu virtual, te invit să mă cunoşti prin ceea ce scriu. Iubesc poezia şi îmi place să versific, dar în acelaşi timp scriu şi meditaţii, mărturii. etc. Tot aici vei găsi o parte din lucr