Vremea rodirii

Trecut-a vremea peste crâng
Se duse in depărtare.
Dar astăzi când privesc cu sârg
Adesea ochii mei îmi plâng
Trecând pe-a lui cârare.

Că pomul meu cel minunat
Acum ajuns-a mare,
E plin cu frunze încoronat
Doar florile s-au scuturat
Sunt toate pe cărare.

A devenit mai întelept
Deși-l dor florile căzute,
Dar stă-n picioare dârz și drept
Deși confuz că simte-n piept
Durerea cauzei pierdute.

Dar eu știu sigur va veni
Vremea rodirii peste sine
Atunci el hrana va împarti
Și chiar zdrelit de toți de-ar fi
El va zâmbi, făcând doar bine.

Dedicat scumpei mele Ioana

Greta Andreica 11 nov 2015