Ai milă Doamne astăzi de români!
Că iar suntem cu jalba-n poartă,
Cei care conduc, ce sunt stăpâni,
Ne-ndrumă spre cumplită soartă.
Că toate le-nvârtiră peste ani
S-o ducem bine,spun că nu se poate.
Că nu mai sunt în ţară bani,
Iar grija ţării cine să o poarte?
Că iar se ceartă între ei pentru putere
În timp ce ţara alunecă în jos
E multă vorbărie în „înalte sfere”
Şi… nimeni n-are frică de Hristos!
Mai marii ţării şi-au clădit palate,
Averi imense toţi au adunat!
Poporul însă in necaz se zbate…
De taxe, greu este apăsat.
Ajuns-am iar săraci la noi acasă,
Salarii mici, şomajul e in toi…
Tot mai puţin este de pus pe masă,
Umiliţi… de cei aleşi de noi!
Nu mai sunt locuri de muncă în ţara,
Muncim din greu pentru puţin câştig,
Tinerii pleacă la muncă „afară”
Treziţi-vă români! Prin vers vă strig.
Mulţi au plecat departe-n pribegie
Ca să câştige o pâine pentru ai lor,
Muncind cu greu, cu trudă, în robie,
Privind în depărtare-s mistuiţi de dor.
Iar dacă aceste rele toate,
Se-ntâmplă azi în ţara mea
-Mai este o soluţie ce poate
Din criza aceasta a ne salva?
***
Doar Dumnezeu ce-n mâna Lui ne ţine
Mai poate jugu acesta-l ridica,
El poate răul, al schimba în bine
Şi-aduce iar belşug în ţara mea.
Popor Român, azi te trezeşte!
Cu plânset, te întoarce la Hristos
În ţărână astăzi te smereşte,
Şi recunoaşte că eşti păcătos.
Să vină Har şi vremuri de-ndurare,
De sus din cer să cadă peste noi,
Să se intoarcă cei plecaţi în depărtare,
În Ţara mea să vină iar belşugul înapoi.
Amin.
Zalau, 10 iulie 2012