Urăsc a voastră sărbătoare
Unită cu păcat şi cu desfrâu
Şi mă întreb ce faceţi oare?
Nelegiuirea curge ca un râu!
Vorbea odată Creatorul
Către copiii săi din Israel
-Mi-am întors ochii, că poporul
Sărbătorind, păcătuieşte-n fel de fel.
***
Dar ani au trecut şi iată
Astăzi în vremea noastră fraţi
Dumnezeirea se arată
Şi ne întreabă: -Cum serbaţi?
-Ce faceţi astăzi voi în lume
Copii mei? El ne vorbeşte,
-Că se aud vorbe multe, glume
Şi adesea se păcătuieşte.
În case, brazi, lumini, beteală,
V-au cuprins-a inima şi gândul
Şi multă, multă osteneală,
S-a adunat zile de-a rândul.
Acum vă-ntreb: -E sărbătoare…
Mâncare, haine aţi pregătit,
Dar cât din toate acestea oare
Sunt pentru Mine, cel sărbătorit?
-Ce aveţi în inimile voastre?
E timpul să vă cercetaţi!
Eu v-am chemat în sfânta oaste,
Vedeţi să nu vă înşelaţi!
Vă vreau cu gelozie sfântă
Să fiţi ai Mei pentru vecie,
Iar Duhul Sfânt aşa cuvântă:
-Vă pregătiţi de Împărăţie!
Lăsaţi ce este a lumii umblet
Copiii Mei, nu vă înşelaţi!
Că Eu vă vreau smeriţi în cuget,
Cu lumea nu vă încurcaţi.
Ce e din lume tot va trece
Aşa cum piere pleava-n vânt,
Cu Mine va putea petrece
Doar cel care e drept şi sfânt!
Greta Andreica
Zalau, 26 Decembrie 2012