P e t r u
Om al marii, năvalnic în simţire,
Însă când de la peşte a fost chemat,
A fost marcat de-a Domnului iubire
Ce i-a pătruns in piept şi în gândire,
Că totul a lăsat…. şi L-a urmat.
I-a fost alături în întreaga Sa lucrare
Şi L-a iubit mai mult decât ceilalţi
Sărea-nainte cu avânt,dar şi necugetare
Prin Duhul a rostit că, Domnul este mare!
Că este fiul Dumnezeului cel PreaÎnalt
Şi s-a apropiat momentul răstignirii,
Când Petru a spus:”eu nu te părăsesc”
Dar pus în teasc n-a rezistat zdrobirii
Căci teama şi-ndoiala i-au fost zbirii
Iar el s-a lepădat de Domnul său ceresc
Atunci Isus şi-a întors privirea
Şi ţintă s-a uitat în ochii lui
A înţeles că-n hăţuri l-a prins firea
Când a cântat cocoşul sa produs trezirea
Şi Petru s-a căit amar de lepădarea lui
După înviere Domnul l-a-ntrebat pe nume
Cât oare, Petre cât anume mă iubeşti?
Mă iubeşti mai mult decât orice pe lume?
Că Eu sunt cel care ţi-am dat un nume
Şi în lucrare te trimit să îmi slujeşti.
Şi a venit şi ziua cincizecimii, iată
Când Duhul Sfânt a coborât aicia jos,
Iar Petru a fost umplut de-n dată
Fiinţa-ntreagă cu putere i-a fost echipată
El n-a mai fost nici laş şi nici fricos.
Om aspru care s-a luptat cu marea,
Cu… temeri ce-împotrivă îi stăteau
Dar a învins, căci a avut menirea
Să fie stâlp! Asta i-a fost chemarea!
Iar cei din jur privind se minunau
***
Astăzi te cheamă Domnul şi pe tine
Să te-nrolezi în marea Sa lucrare,
De ai să-L accepţi, de nu-ţi va fi ruşine,
El îţi va transforma viaţa-n bine
Iar sus în cer răsplata-ţi va fi mare!