Curge din cer speranță…
Că zilele vor fi mai senine,
Pâinea mai dulce,
Calea mai dreaptă,
Ura mai puțină
Pământ mai roditor
Apă mai pură.
Pe când noi ne zbatem să arătăm
Că totul este o iluzie.
Suntem atât de carnali!
Încât ne reprezintă doar…
Searbăda privire,
Care trece nepăsătoare
Călcând idealuri,
Zdrobind străduințe,
Plini de mândrii deșarte,
Având pieptul umflat…
Și mintea goală.
Vino Doamne
Mai degrabă!
Avem trebuință acută
De lumina Ta!
Că întunericul lumii
A depășit orice imaginație!
Urâciunea pustiirii este
La loc de cinste!
Iar bunul simț
Zace în colțul tăcerii.
03. 08. „24
Greta A. Bedford.
