Autor: Greta

Categorii
poezii

Când mă întorc spre Tine


Când mă întorc spre Tine Doamne mare,
Eu mă cutremur,mă smeresc şi aştept,
Mi-ai dat viaţă, dragoste, iertare,
Să pot să mă ridic din neagra vale
Şi către cerul slavei să mă-ndrept.

Mereu nătângă, am rătăcit în vale
Că m-a atras mirajul pământesc,
Plăceri de-o clipă mi-au ieşit în cale,
Ce m-au chemat cu sclipitoare zale
Şi în păcat făcutu-m-au să vieţuiesc.

Sorbeam păcatul…să trăiască clipa
Iar ce e sfânt mereu se-ndepărta,
Nu mai simţeam nimic în pripă
Nici îngeri ce îşi fâlfâie aripa
Ci totul, totul se întuneca.

Doar corbii-n juru-mi se roteau
Dansând sinistra horă a aşteptării
Căderea, moartea mea o aşteptau,
Privind, din ciocuri croncăneau,
Cu ochi deschisi spre largul zării.

Dar ai venit din ceruri Tu iubire
Şi tot ce-a fost păcat s-au dus,
Fugit-au… corbii în neştire
Iar moartea care-mi aducea pieire
A dispărut, când ai venit Isus.

Amin
Zalau, 06 Octombrie 2012

Categorii
poezii

Paşii credinţei


Credinţa-i o virtute ce se primeşte-n luptă,
Credinţa este darul ce munţii înalţi îi mută.

Credinţa te transformă în munte de granit,
Credinţa îţi aduce lucrul mult dorit.

Credinţa este poarta spre sfântul Dumnezeu,
Credinţa te ajută să fii în har mereu.

Credinţa este poarta spre sfânta pocăinţă,
Credinţa te ajută să stai în umilinţă.

Credinţa te ridică din cel mai greu păcat,
Credinţa te eliberează cu adevărat.

Credinţa este calea care te duce-n cer,
Credinţa îţi dă lacrimi pentru acei ce pier.

Credinţa îţi aduce şi Duhul cel promis,
Credinţa te conduce în Rai, în Paradis.

Categorii
poezii

Iubitul sufletului meu

Urlă furtuna şi se zbate vântul
Lovind a vieţii maluri cu furie,
Dar cât ramâne-va în mine gândul
Despre Isus Hristos, Cuvântul,
Eu sunt învingătoare pe vecie!

Ancorată-n dragostea sublimă
Ce-a curs peste întreaga omenire
Aduc ofrandă dragostea-mi infimă
Care credinţa mi-o confirmă
Si mă închin Isuse din iubire.

Nimeni cu Tine asemeni nu există
Să poată să mă ajute în necaz,
Să mă mângâie când sunt tristă
Când cei din preajmă doar asistă,
Şi lacrimi grele curg peste obraz.

Tu ai venit din ceruri pentru mine
Te-ai jertfit pe-o cruce aicea jos
Căci ai dispreţuit orice ruşine
Când trup de lut ai îmbrăcat Divine
Şi ne-ai adus un cer frumos

Categorii
poezii

Se lasă seara


Sunt flori ce cad adesea-n drum
Iar vântul poartă a lor petale.
Vise măreţe se transformă-n scrum,
Păreri de rău ce se ridică antum
Sub paşii care calcă apăsat în vale.

Prin frunzele ce se împrăştie tăcute,
Purtând a lor poveste de demult,
Apar de-a valma amintiri plăcute
Poveri ce apasă, adesea neştiute,
Şi vorbe care au rănit şi au durut.

Doar un lăstun uitat de vreme
Tânjind după a soarelui căldură,
Se ascunde, cheamă,parcă geme….
În zgomotul ivit… se teme!
Singurel pe-o creangă goală se gudură.

Se lasă seara, asfinţitu-ncet coboară,
Se aud tălăngi ce vin din depărtare
Iar norii se perindă, parcă zboară
Doar frământarea nu mai vrea să moară
Tăcerea nopţii se arată încet în zare.

Amin.
Zalau, 28 sept. 2012

Categorii
poezii

Credinţa adevărată


Credinţa adevărată se jertfeşte,
Se dă pe sine pentru-al tău folos,
Ea pentru Dumnezeu trăieşte
Călcând mereu pe urma lui Hristos!

Credinţa adevărată are milă
De cel căzut între tâlhari,
Se pleacă, îl oblojeşte, e umilă
Nu se-nspăimântă de barbari.

Credinţa adevărată plânge cu săracul
Ce a rămas flămând afară-n drum,
Ea îi aduce pâine, îi umple sacul,
Nu trece pe alături, nicidecum!

Credinţa adevărată o găseşti
În casa unde este jale,
Plângând, acolo o-ntâlneşti,
Cu vorbe calde şi reale.

Sau poate fi şi la spital
Lângâ bolnavul ce abia priveşte,
Aduce ajutorul cel vital,
Nimic şi nimeni n-o opreşte.

Credinţa adevărată nu se teme
Ea vede mai încolo de prezent,
Chiar dacă toţi în jurul ei ar geme
Aşteaptă ajutorul insistent.

Credinţa mută munţi cei puternici,
Că nu o înspăimântă nici un greu,
Ea e mereu printre cei harnici,
Căci se încrede deplin în Dumnezeu.

Amin
Zalau, 26 sept 2012

Categorii
poezii

Lacrimi şi parfum de nard



Domnul meu din alte sfere
Astăzi vin să mă închin,
Duhul, sufletul, Te cere
Dumnezeu sfânt şi Divin!

Iar viata mea întreagă,
Doamne fie aşa cum vrei,
Voia Ta să-mi fie dragă
Să ramân printre ai Tăi.

Nu mai sunt a mea Isuse,
Vreau în Duhul să mă scald
La picioare îţi sunt puse
Lacrimi şi parfum de nard.

Iar când o să plec din lume,
Nu vreau alte călăuze,
Mâna Ta de-o să mă-ndrume,
Plec cu zâmbetul pe buze.

Ştiu că în Eterna Tară,
Unde eu am să ajung,
În frumoasa primavară…
Niciodată n-am să plâng.

S-a sfârşi pe veci durerea,
Am sa uit ce-am suferit.
Da-mi însă aici puterea
Să trăiesc în duh smerit.

Ca în slava, slavei Tale,
Printre sfinţii heruvimi,
Să îţi cânt doar osanale
Şi în pace să mă-nchin!

Amin
Zalau, 24 sept.2012

Amin

Categorii
poezii

În amintirea mamei

 

Mă uit mereu în zarea de departe,
Unde-ai plecat şi nu te-ai mai întors.
Astăzi te-aş căuta prin zeci de sate
Să mai ascult a tale sfaturi minunate
Care mi-au fost în viaţă de folos.

După o viaţă-n trudă şi durere
Plecat-ai mamă, să mai odihneşti
Te-ai dus acolo sus în alte sfere
Să guşti din sfânta pace cu plăcere
Şi o veşnicie întreagă să trăieşti.

De ai şti cât îmi lipseşti măicuţă dragă
Când mă întorc privind la locul gol!
Când văd că e pustiu în casa-ntreagă,
Iar vocea ta, ce îmi era aşa de dragă
N-o mai aud cum mă alintă în pridvor.

În tainica tăcere îmi răsună paşii
Ce umblă pe a cimitirelor poteci
Şi văd cum se trudesc din nou gropaşii
S-acopere cu lut ce au ţintit arcaşii
Şi mă-nfior că-ncep să curgă doar ploi reci.

Categorii
poezii

Rugăciunea


Suntem oameni din tarână,
Într-un trup ce-i trecător,
Răi, greşiţi si plini de vină,
Doamne fii îndurator!

Pentru trup, hrana e viaţă,
Pentru duh, e rugăciunea,
Astăzi suflete învată,
Ca să înţelegi minunea.

Rugaciunea este hrană,
Rugaciunea e putere,
Rugaciunea-i sfântă taină
Ce te poarta-n alte sfere.

Sufletul e în alertă,
El mereu, mereu suspină
Iar chemarea este certa
Numai Duhul Îl alină.

După cum eşti tu de sincer,
De smerit şi de matur,
Aşa Tatăl tău din cer,
Nu te lasă-n luptă singur.

Dacă nu eşti dezbrăcat
De a lutului putere,
De satan eşti înşelat…
Traieşti numai prin vedere.

De nu ştii ce-i prăbuşirea
Încă nu eşti prelucrat,
Încă mai trăieşti prin firea
Duhul Sfânt te vrea curat!

Rugăciunea e aprinsă,
Când trăieşti curat şi sfânt.
Atunci firea e învinsă
Cerul este pe pământ.

Când în smerenie umbli,
Rugăciunea e profundă
Si cu Duhul Sfânt te umpli
Că pluteşti pe sfântă undă.

Atunci poţi iubi pe fraţii
Care pe drum îţi greşesc,
Că trăieşti reverberaţii
Şi nu mai eşti pământesc.

Rugăciunea e deplină
Când tânjeşti după Isus,
Când îl chemi mereu să vină
Cu un dor ce e nespus,

Viaţa ta întreagă este
Dragoste şi curăţie,
Privind spre-nalte creste
Ai libertate, bucurie.

Atunci Duhul Sfânt te-nvaţă
Să trăieşti doar prin credinţă
Şi întreaga ta viaţă
Să rămâi în pocăinţă.

Amin
Zalau 18 sept 2012

Categorii
poezii

Mă adâncesc

Mă adâncesc în zarea necuprinsă,
Nu, nu vreau să mă dau învinsă!
Feeric decor, miliarde de stele,
Privesc pierdută printre ele…
Ce mare eşti iubite Creator!
Nu pot să Te-nteleg, să Te măsor!

Infinit şi putere măreată,
Tu, care darui tărânii viaţă,
Făuritor de astre, de stele
Dorul aprins al inimii mele…
Călăuzire, iubire şi cânt
Ce domneşti peste cer şi pâmânt.

Îţi cântă lumina în palme o rugă
Cu cinste poartă haina de slugă,
Iar Galacsiile în drumul lor
Vorbesc despre Tine, Măreţ Creator!
În liniştea serii o frunză cade alene
Aducând somn, toropeală în gene.

Te chem, smerită, în taină,
Să mă îmbraci în alba Ta haină
Vreau să ramân pe vecie…
Predată de-a-ntregul doar Ţie
Revarsă din ceruri izvoare de har,
Sa-mi umple deplin al vieţii hotar.

Amin
Zalau, 17 sept 2012

Categorii
poezii

Aş vrea

Aş vrea să ştiu ce se ascunde
Dincolo de a ochiului privire
Şi să cunosc, să pot pătrunde
Pe tainice cărări, nebănuite unde,
Să văd cum e viaţa-n nemurire!

În veşnicii şi în celeste sfere
Acolo unde este armonie, cânt,
Să ies dintre atomi şi emisfere
Unde domneşte a lutului putere
Către Divin aş vrea să mă avânt.

Aş vrea ca să trăiesc în curăţie,
Că Tu eşti sfânt, curat, desăvârşit,
Dar, strugurii aici se coc în vie
Arome-mbătătoare, tainic mă îmbie
Şi iar iertare-mi cer cu duh smerit!

Mă simt neputincioasă şi bătrână,
Aş vrea mai mult să mă înalţ spre Tine
Însă mă lupt cu pământească mână,
Mă trage carnea-n jos, catre tărână,
si mă cutremur şi îmi e ruşine.

Şi nu ştiu cum să fac să îmi iau zborul
Să mă desprind de-a lutului durere
Să fiu o parte din Isus Mântuitorul
Mai cântă un flaut să aline dorul
Smerită mă închin să-ţi cer putere.

Amin
Zalau, 12 sept 2012