Smerenia

Smerenia este o latură a caracterului divin.
Cel mai mare act de smerenie din univers este cel care a dus la mântuirea noastră, Dumnezeu Isus S-a dezbrăcat pe Sine de toată slava şi a venit pe pământ trăind ca om, apoi S-a smerit până la cruce ducând până la capăt actul smereniei Sale.
Un om credincios va şti să se smerească urmând exemplul Domnului său, Isus a fost smerit tot timpul cât a stat pe pământ.
Când eşti smerit poţi iubi pe cel ce-ţi face rău, dragostea lui Dumnezeu este în tine.
Smerenia te fereşte de cădere, dintr-o stare de smerenie nu ai unde cădea, pentrucă eşti jos.
Atunci când poţi răbda orice ocară, fără să te clatini, înseamnă că eşti smerit, că eul tău este mort.
Smerenia este ceea ce arată cel mai bine cât de virtuos eşti, într-un suflet smerit dispar toate răutăţile, nu este un teren propice pentru rele.
Florile cele mai delicate, mai gingaşe cresc în valea smereniei.
Cine se mândreşte cu sfinţenia şi credinţa sa, nu are nici sfinţenie nici credinţă, întotdeauna sfinţenia va avea ca rod smerenia..
Când eşti smerit cu inima vei găsi odihnă, nu te vei mai îngrijora pentru toate lucrurile.
Dumnezeu întotdeauna Se va arăta omului smerit, va fi lângă el, fiindcă parte din natura Lui se găseşte în acest om.
Smerenia arată statura spirituală pe care o ai.