Categorii
devoţional

Faptele credinţei

Prin credinţa în Hristos se capătă neprihanirea şi această neprihănire trebuie să te ducă la o credintă vie care naşte faptele bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit ca să umblăm în ele.

„Deoarece în ea este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: „Cel neprihanit va trai prin credinta.”(Romani 1. 17)

Domnul vrea ca această stare de neprihanire să ne ducă la o credinţă vie în care să avem puterea să trăim fără păcat.
Credinţa trebuie să fie aşa de puternică ca să putem trăi făcând doar faptele credinţei pregătite anume de Dumnezeu ca să umblăm în ele.

„Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam în ele.(Efeseni2.10)

„Cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!(Romani5.17)

Să realizăm minunea descrisă în versetul mai sus menţionat: SĂ DOMNEŞTI ÎN VIAŢA ACEASTA PRIN HRISTOS, adică Dumnezeu mă poate adânci într-o relaţie deosebită cu El prin cunoaşterea Sa. Nu prin puterea mea ci prin ceea ce cunosc eu despre Dumnezeu. Puterea Harului se vede cu mult mai mult în profunzimea cunoaşterii lui Dumnezeu.

„Ci cresteti în harul si în cunostinta Domnului si Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3.18)

Doar crescând în Har prin puterea credinţei vom putea pătrunde mai adânc în cunoaşterea lui Dumnezeu.

„De aceea, dati-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastra fapta; cu fapta, cunoştinţa;
cu cunostinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.(2Petru1,5-7)

Silinţa despre care ne vorbeşte Biblia în 2Petru, nu este egală cu puterea proprie pe care o putem dezvolta noi în lăuntrul nostru.

Nu eu trebuie să mă silesc sa fac bine, ci credinta puternică care este în mine, mă determină să fac fapte bune, le naşte în mine.

Când vreau ca prin silinţa mea să am fapte bune, este total greşit!

Credinţa mea va avea fapte prin harul lui Dumnezeu.
Credinta vie=fapte bune care se nasc prin puterea credintei care există în om.

Având o credinţa vie putem domni în viata împreună cu Hristos.
Fagaduintele lui Dumnezeu te fac partaş firii Dumnezeieşti.
„Cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!(Romani5.17)

Zalau 09 Mai.

Categorii
devoţional

„Rămâneţi în dragostea mea”

„Rămâneţi în dragostea mea”… spunea Isus

1) Dumnezeu este dragoste!

Şi pentru că este dragoste, El iubeşte toţi oamenii, şi pe cei răi şi pe cei buni. Dă ploaie peste noi toţi, ne lasă să trăim, să ne bucurăm de viaţă pe un pământ creat de El.
Pentru că ne iubeşte a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi, ca toţi cei ce vor crede în El să fie mântuiţi.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16) ..

2) Cum răspundem noi dragostei Sale?

Trăim pe pământul Lui, mâncăm pâinea dăruită de El, respirăm aerul Său, deci se cuvine să-l cinstim, să-l respectăm, să-l iubim.
În cer vor ajunge doar cei ce aici pe pământ vor suferi o transformare în lăuntrul lor căpătând însuşiri dumnezeieşti, fiind îndumnezeiţi prin dragostea Lui.
Dacă nu căpătăm un caracter de aceiaşi natură cu a Lui nu avem cum să ajunge acolo, căci în prezenţa Sa pot locui doar cei de o natură cu a Sa.
“Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”(2Corinteni 3.18)

3) Să ne cercetăm pe noi înşine,

Dacă urâm pe oamneni, dacă suntem răi, dacă trăim în păcat, dacă iubim lumea… atunci dragostea Tatălui nu este în noi.
“Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”(1Ioan2.15)
Isus spunea într-o împrejurare:
„Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. Ramaneti in dragostea Mea.
Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.”(ioan 15.9-10)

4) Unui Dumnezeu iubitor se cuvine să-i răspundem cu dragoste

„Vegheaţi, dar, cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru”.(Iosua 23:11)

Categorii
devoţional

Smerenia


Smerenia este o latură a caracterului divin.
Cel mai mare act de smerenie din univers este cel care a dus la mântuirea noastră, Dumnezeu Isus S-a dezbrăcat pe Sine de toată slava şi a venit pe pământ trăind ca om, apoi S-a smerit până la cruce ducând până la capăt actul smereniei Sale.
Un om credincios va şti să se smerească urmând exemplul Domnului său, Isus a fost smerit tot timpul cât a stat pe pământ.
Când eşti smerit poţi iubi pe cel ce-ţi face rău, dragostea lui Dumnezeu este în tine.
Smerenia te fereşte de cădere, dintr-o stare de smerenie nu ai unde cădea, pentrucă eşti jos.
Atunci când poţi răbda orice ocară, fără să te clatini, înseamnă că eşti smerit, că eul tău este mort.
Smerenia este ceea ce arată cel mai bine cât de virtuos eşti, într-un suflet smerit dispar toate răutăţile, nu este un teren propice pentru rele.
Florile cele mai delicate, mai gingaşe cresc în valea smereniei.
Cine se mândreşte cu sfinţenia şi credinţa sa, nu are nici sfinţenie nici credinţă, întotdeauna sfinţenia va avea ca rod smerenia..
Când eşti smerit cu inima vei găsi odihnă, nu te vei mai îngrijora pentru toate lucrurile.
Dumnezeu întotdeauna Se va arăta omului smerit, va fi lângă el, fiindcă parte din natura Lui se găseşte în acest om.
Smerenia arată statura spirituală pe care o ai.