Fericirea!

O fericire mult dorita
si cautata printre muritori,
stau in tarana ghemuita
cu praf de stele impodobita
si-n taina ma cuprind fiori.

Pe drumul catre tine pe poteci
am alergat cu sete doritoare,
dar erau stanci si nu puteai sa treci,
picioarele-mi sunt obosite reci
iar viata este asa de trecatoare.

Am praf de luna in amurg
pe fruntea trudnica in cautare…
incet sperantele se scurg
iar apasarile ma ajung
si implinirea este-n departare.

Causul palmelor e gol, murdar,
doar truda si durere adunata,
si chiar daca incerc amar
adun doar vant si e-n zadar…
numai  Dumnezeu e fericirea adevarata!

12 01 2015
Greta Andreica

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>