Plang a inserare!

Azi plang a inserare si a toamna,
Cu glas de ploaie inspre asfintit.
Iar vremea care trece, marea doamna…
Zideste-n juru-mi pietre de granit.

Si merg agale in plina inserare
In timp ce frunze cad peste poteci
Iar razele tarzii aduc culoare
Si-mi lumineaza fiinta pentru veci.

O! nu durerea care-i trecatoare,
Va fi un etalon in viata mea….
Nici rana care sangera si doare
Ori apasarea care-i tot mai grea.

Ci drumul mi-e urcus spre biruinta
Pe cai de stele inspre rasarit
Iar mintea mea trudeste-n staruinta
Ca sa ajung de fi-va cu putinta
La dreapta Celui care este Infinit!

Greta Andreica
zalau 02 01 2015

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>