Fulgul de zăpadă

Fulgul de zăpadă

Afară este iarnă, o iarnă de vis în care ninge şi ninge vârtos, fulgii de zăpadă cad din cer zburdând împinşi de vânt încoace şi-ncolo.
Ninge cu fulgi mari, zăpada imaculată acoperă pământul îngheţat, cerul cu pământul parcă s-au unit prin puritatea şi albul fulgilor de nea. Tot ţinutul acesta a devenit de un alb pufos, imaculat. Toată sălbăticiunea lui, mizeria, noroiul îngheţat a fost acoperit cu o pătură albă de nea, căpătând o înfăţişare nouă, albă, pură şi liniştită.
Privind în jurul meu am înţeles mai bine ca oricând lucrarea lui Dumnezeu, făcută de sângele lui Cristos în om.
Aşa cum zăpada a acoperit totul în jur, dându-i o nouă culoare, un nou aspect, aşa am fost noi transformaţi când sângele lui Isus Hristos a acoperit toată mizeria din viaţa noastră, toate păcatele.
Sângele a acoperit, ba mai mult a şters, tot trecutul făcând din noi oameni noi, curaţi!
Prin sângele sfânt am fost transformaţi, dar acest sânge sfânt oferă şi protecţie împotriva păcatului a duhurilor necurate, la fel cum zăpada oferă protecţie pentru pământ.
Stând afară în ninsoare am înţeles încă o dată cât de mare e Dumnezeu. El ne vorbeşte prin tot ce este în jurul nostru, până şi prin fulgul de nea.