Pe drum de stele


Mergând prin ochii credinţei pe drum de stele, mă avânt spre infinit căutând contopirea cu Lumina Divină.
Dar deodată simt ceva ce trage de mine strigând,
-Hei unde mergi aşa grăbită, pe mine cui mă laşi?
Mă uit nedumerită şi ce crezi? Este firea cea veche, care pironită in cuie se zbate vârtos şi nu vrea să moară.
Încercând să mă înduioşeze, geme mereu.
Un dor de nestăvilit mă împinge în faţă spre Lumina ce curge de sus inundându-mi fiinţa.
O pace deplină mă umple iar duhul îmi umblă pe cărări de har spre Dumnezeu
Ţâşnesc zeci de izvoare din sufletul meu.
Plutesc pe unda Duhului Sfânt, înot purtată de curenţii apei divine afundându-mă tot mai mult în lumina deplină.
Ce minunat este in prezenţa Ta Tată! Ţine-mă cu braţ puternic şi păzeşte-mă de orice pornire rebelă!

Acest articol a fost publicat în meditaţii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>