Categorii
poezii

Soarele şi luna


Soarele şi luna alunecă pe cer
Dar niciunul nu este stingher!
Soarele încălzeşte, dă viaţă, iar
Luna e regină, este un bun far.

Soarele şi ziua sunt îngemănaţi,
Luna şi cu noaptea sunt doi fraţi.
Soarele-i stăpânul, totul luninează,
Luna e regina, nopţile veghează.

Luna se hrăneşte din măreţul soare,
Ea lumina lui poartă până moare.
Norul nopţii gros luna-l luminează
Şi misterioasă sus pe cer veghează.

Astrele sunt pilde care ne vorbesc
Locul niciodată nu şi-l părăsesc.
Fiecare-n parte lucrul şi-au făcut
Sunt ascultătoare de la început.

Soarele, Viaţa, Regele, Iubirea
E Hristos Isus, El e nemurirea!
Fără a Lui lumină noi suntem pierduţi,
Rătăcim în noapte ca necunoscuţi.

Luna fără soare nu ar avea lumină
Ar fi rece, goală,veşnic peregrină.
Soarele o învie, o înnobilează,
E regina nopţii, sus pe cer veghează.

El Isus e Soare, Regele lumini
Noi creştinii luna, suntem peregrini,
Ne luăm lumina din lumina Lui
De al nostru Soare, spunem azi oricui.

Noi trăim acum acest mister,
Ne înnobilează Regele din cer.
El lumina lumii, dăruie Lumină
Cine îl ascultă va fi-n cer regină.

Greta Andreica
20 Martie 2013

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *