Cînd îmi vorbeşti o Doamne prin natură
Mă copleşeşte măiestria Ta
Uimită sunt cu-ntreaga mea făptură
Nu am cuvinte-n a mea gură
Tu eşti mai mult decât pot eu visa.
Când îmi vorbeşti spre îndreptare
Ascult şi mă smeresc mereu
Umilă vin şi-mi cer iertare,
Lumină pentru a mea cărare
Să nu mă rătăcesc mai greu.
Când îmi vorbeşti în taină prin tăcere
Mă clatin frământată greu
Mă rog, mă zbat şi cer putere
Ca zilnic să-mi găsesc plăcere
Numai în sfânt Cuvântul Tău.
Când îmi vorbeşti în taină prin putera
Ce o laşi să curgă-n duhul meu
Atuncea simt ce este înfierea
Că-n inimă a dispărut durerea
Tu mă înalţi să uit de orice greu!
Când Tu-mi vorbeşti cu duioşie
Se limpezeşte tot lăuntrul meu
Uit tot ce-a fost, ce o să fie
Mă-nchin cu atâta bucurie
Şi te glorific Doamne Dumnezeu!
Amin
Zalau, 28 03 2012