Pământul în horă pluteşte-n abis,
În dans zgomotos, iral, indecis.
Mâna nătângă se-ntinde spre-o stea,
Putere, căldură s-adune din ea.
Furtuni, uragane acum se înteţesc,
Dezastrele lumii ades ne vorbesc.
Mai marii lumii la tainice mese,
Urzesc ţesătura si uite-o cum iese!
Ce este sfânt a fost pervertit,
Adevarul suprem de rău e vorbit
Închinarea o formă goală a ajuns,
Omul teluric de rău e pătruns.
Urâciunea pustiirii se-ntinde mereu
Omul slab, păcătos, se vrea Dumnezeu
Aidoma Sodomei ajuns-am şi noi
Pacatul se-ntinde, desfrâu-i în toi.
Nadejdea se pune în oameni ce pier
Că prea adesea se uită de cer!
Mândrii desarte se ridică în van
Si râde în barbă vicleanul satan.
Păcatul se apropie acum de apogeu
Trezeşte-te omenire! Există Dumnezeu!
Iar dacă sfârşitul încă nu a venit
Mai sunt mijlocitori ce au stăruit.
Zalau, 23 o3 2012
Un răspuns la “Trezeste-te omenire!”
Pamant cu hora si cu sfesnic
Indecis plutiund spre dansul vesnic,
Natanga mana te atinge ireal
Si vin calduri… val dupa val !!!
O stea natanga peste tine a cazut
Si uragane se-ntetesc, nu ca la-nceput;
Vor fi dezastre, summit-ul nu ne scuteste
Ca urzeala urii lumii se-nteteste!!!