Îmi plâng castanii la fereastră,
iar luna s-a ascuns o vreme
cu strălucirea ei măiastră
în întuneric! Omenirea geme!
E vânt, cad frunzele de-avalma
iar gingaşe, petalele de flori
s-au strâns… că parcă vine iarna,
Şi cerul s-a întunecat de nori!
Mai latră câte-un căine zgribulit
sub straşina ce picură într-una,
parcă întreg pământu-i amorţit
acum când se dezlănţuie furtuna.
Şi cine să mai ducă Sfânt Mesaj
când noaptea e stăpână pe pământ?
Iar pasul e îngreunat de mult bagaj…
Să ia aminte cel care e sfânt!
Bună, mă bucur că ai intrat în acest spaţiu virtual, te invit să mă cunoşti prin ceea ce scriu. Iubesc poezia şi îmi place să versific, dar în acelaşi timp scriu şi meditaţii, mărturii. etc. Tot aici vei găsi o parte din lucr
Frumos…