Mă agăț de cer cu mâinile amândouă
Să uit de teamă si de moarte,
Credința-mi este scut și curge rouă
Chiar in furtună în mine plouă
Cu stropi de cer în plInă noapte.
Har și teamă și frustrare
Se îngrămădesc cu toate-n suflet,
Iar printre veștile amare
Și frământarea care doare
O rază de lumină am în umblet.
Este credința că în toate
Veghează Dumnezeu de sus,
Care ne aude a durerii șoapte
Prin pâcla densă El o să ne poarte
Viața e in mâna Lui precum a spus.
Fotografie si versuri: Greta Andreica 30.03.2020