Metamorfoză

Metamorfoză

Zbor eliberator

Când sunt zdrobită puternic pe ilău
Mă doare… până în adânc de eu
Aş vrea să zbor, să mă ridic, să plec
În mine… totul este rană, e inert

Când o să fie-n mine tot întreg?
De jos din colb eu nu mai pot să plec
Mă ocolesc cu silă toţi din jur
Si nici nu ştiu că am ajuns “paşhur”

Stau şi plâng, neputincioasă zac
Iar lacrimile-n perle se prefac
Si strâng comori acolo jos în colb
Când toţi mă ocolesc ca pe un ciob

Timpul trece peste mine-n grabă
Lucrând acolo în adânc fără zăbavă
Iar “perlele” ce au căzut pe răni zorit…
Le-au vindecat, ba chiar m-au întărit!

Furtuna bate, bate neostoit mereu,
Astăzi tăria mea e numai Dumnezeu!
Acuma zbor, chiar aruncată ca un ciob…
Mă bucur şi din dragoste sunt rob!

amin ianuarie 2010
(Pashur – noroc din toate părţile; ieremia 20 v 3)

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>