Noapte şi păcat

N O A P T E... Ş I ... P Ă C A T

Tiptil, pătrunde luna pe cărare
Să lumineze peste norul nopţii gros,
Doar broaştele mai cântă-n vale…
Şi glas de cucuvea se aude agale
Încet, străjerii au aţipit în post.

E noapte peste-ntreaga omenire,
Ceaţă, incertitudine pluteşte dens
Şi cine oare să mai dea de ştire
Despre păcat, şi de nenorocire
Aici în pământescul nostru univers?

Doar razele de lună tremurând
Împrăştie lucirea lor nepământeană,
Un scâncet, o durere sau un gând
Provoacă tresărire pe pământ
Şi lacrimele strânse sunt sub geană.

Străjerii dorm visând a lor virtute,
Doar vântul mai adie răcoros,
Valorile eterne sunt pierdute…
Armele de luptă la pământ căzute,
Se apropie venirea lui Hristos!

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>