Categorii
poezii

Înălţarea Domnului

Înălţarea Domnului

„Nu-i treaba voastră”
( a spus Isus)
„Să stiţi de vremuri şi soroace,
Tatal păstrează taina
Doar El o va desface.
Voi credeţi cu putere
Şi-n rugăciune staţi,
Caci voi trimite DUHUL!
Puteri să căpătaţi!
Sa Mă vestiţi în lume
Martori să Îmi fiti…
Viaţa pentru Mine
Pe rând o s-o jertfiţi”

Pe când le vorbea astfel,
Spre Betania mergând…
S-a intâmplat minunea
‘năltării Lui de pe pamant.
A binecuvantat pe ucenicii săi,
SI S-A ÎNALTAT LA CERURI
De acolo, dintre ei
Un nor de slavă L-a acoperit
In timpul înalţării…
Pe Fiul preaiubit!

Ucenicii, cu ochii pironiţi spre cer
Se uitau cu totii dupa El…
Deodată, doi îngeri li s-au arătat,
Privind spre ei aşa au cuvântat:
„Barbaţi galileieni
Ce staţi privind la cer…
Voi aţi vazut minunea
Înalţarea lui Emanuel”

***
„Isus Hristos care azi s-a înălţat,
…La cer s-a dus
Va reveni odată, aşa cum El v-a spus.
La sfarşit de vremuri…
Când TATAL Sfânt va hotarî
ISUS HRISTOS PE NORI VA REVENI!”

21 mai 2001
Sărbătoarea înălţării Domnului ne aminteşte că într-o zi şi noi ne vom inălţa în văzduh şi vom fi totdeauna cu Domnul.

Categorii
poezii

Se apropie sfârşitul…

dezastre

Pe un tărâm creat pentru a fi Eden,
Grădina Domnului înmiresmată…
Veni atâta rătăcire, ură şi blestem
Pentru un Om, creat a fi suprem
Când de păcat fiinţa i-a fost subjugată.

Şi au trecut milenii peste Terra…
Cu-ncărcătura lor de ură şi păcat,
Mii de generaţii colindat-au sfera,
Sorbind păcat… au căutat himera
Neascultând pe Dumnezeu, s-au înşelat.

Dar a venit aicea jos în lume,
Chiar Fiul Dumnezeului Preasfânt
Să moară pentru omenire anume,
Şi oricine va crede-n Sfântu-I Nume
Să fie mântuit pe acest pământ!

Sunt două mii de ani de când se strigă
Că vine-o zi când tot se va sfârşii,
Obscurul ce domneşte pare să împingă
La dezbinare, încleştarea s-o încingă
Dar cine. cine oare s-o trezi?

Că semnele ce fost-au profeţite-n vreme,
Cu exactitate de secundă se-mplinesc
Cuprinsă de seisme şi dezastre geme
Planeta, zvârcolindu-se cumplit se teme
Că pentru ea orice speranţe se sfârşesc!

A început sfârşitul pentru omenire
Azi toţi privim al vremilor apus,
Căci toate semnele ne dau de ştire
Că se apropie sublima întâlnire…
A celor credincioşi cu Regele Isus

amin

Categorii
poezii

Noapte şi păcat

N O A P T E... Ş I ... P Ă C A T

Tiptil, pătrunde luna pe cărare
Să lumineze peste norul nopţii gros,
Doar broaştele mai cântă-n vale…
Şi glas de cucuvea se aude agale
Încet, străjerii au aţipit în post.

E noapte peste-ntreaga omenire,
Ceaţă, incertitudine pluteşte dens
Şi cine oare să mai dea de ştire
Despre păcat, şi de nenorocire
Aici în pământescul nostru univers?

Doar razele de lună tremurând
Împrăştie lucirea lor nepământeană,
Un scâncet, o durere sau un gând
Provoacă tresărire pe pământ
Şi lacrimele strânse sunt sub geană.

Străjerii dorm visând a lor virtute,
Doar vântul mai adie răcoros,
Valorile eterne sunt pierdute…
Armele de luptă la pământ căzute,
Se apropie venirea lui Hristos!