O goana efemera

O goana efemera

Prea goi, in drum catre niciunde
Un zambet e o clipa si s-a dus
Cata durere-n suflet se ascunde
Si cate, cate ar mai fi de spus!

Cautand iubirea pe poteci obscure
Se scurge viata cu ai ei tumult,
Tradari iubirea a ajuns sa-ndure
Spunand adesea..este mult, prea mult!

O goana efemera spre mai bine
Traind trunchiata bucurie lacrimand,
Durerea arde ca un ac de maracine
Apoi tacerea se asterne-n gand

Sub zambet, e tradare si minciuna,
Prea plini adesea…dar atat de goi!
Durerile si neputintele se aduna
Iar incotro ne indreptam nu stim nici noi.

Avem mandrii si fumuri in privire
Si stransi de-al carni eu ne pizmuim
Uitand ca trece timpul fara stire
Iar intr-o zi neasteptata toti murim.

Greta Andreica
25 02 2014

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>