O lume-n forfota, grabit alearga
Dupa o viata mai prospera,
O, fericirea ne este asa de draga!
Dar pentru multi… ramane o himera.
Traind in doi, dar singuri fiecare,
Purtand poveri ce atarna greu in suflet,
Adesea bate crivat dinspre mare…
Si schiopatat ramane al nostru umblet.
Spre inserare, ne trezim posaci,
Prea plini de multa lumii framantare
Si goi si zgribulind si-n duh saraci,
Doar cu regrete… si asta amarnic doare!
Mintindu-ne tot cautand idei,
Vedem cum se perinda zarea
O! Cat suntem in duh de maruntei
Si cat de mare este inselarea!
5 ianuarie 2014
Bună, mă bucur că ai intrat în acest spaţiu virtual, te invit să mă cunoşti prin ceea ce scriu. Iubesc poezia şi îmi place să versific, dar în acelaşi timp scriu şi meditaţii, mărturii. etc. Tot aici vei găsi o parte din lucr