Paşi-mi tăcuţi pe cărarea vieţii
Şovăielnic în toamnă păşind
Monoton măsor timpul prin aburii ceţii
La viaţa trecută… agale privind.
Au fost primăveri cu zâmbet şi floare
Şi veri, cu grâne şi multe rodiri,
Pe câmpuri cu faţa-n sudoare,
Adunat-am şi roade dar şi trandafiri.
Şi… repede-a venit toamna vieţii
Când fructele toate s-au copt
Îmbietor miros pe tarabele pieţii
Înţelepciunea în timp s-a răscopt.
Acum este toamna vieţii afară
Frunze ruginii cad alene la geam
Tractoarele bârâind din nou ară
Iar eu spre trecut-a viaţă priveam
Se apropie frigul cu pasu-i grăbit
Să strângem tot ce se poate acuma
Ca mâine vine ploaia şi vântul zorit
Iar peste noi cădea-va ninsoarea şi bruma.
4 răspunsuri la “Pe cărarea vieţii”
Versuri minunate, cu o descriere de basm, urmarind parca un film in care vrand ne-varnd ne aflam cu totii si realizam ca suntem trecatori, ca firul ierbii, ca floare de pe camp ,ca o ploaie tarzie de vara si ……..totusi avand in noi puterea de a sta treji pana in ultima clipa cand bruma si ninsoare isi arata primele semne.Felicitari pt poezie!
Mulţumesc! Viaţa aici este trecătoare, dar credinţa noastră trebuie să rămână ancorată în promisiunile lui Dumnezeu! Domnul să ne ajute, doar El poate.
Pe banca tacută ṣi rece, brumată ṣi ninsă
Fiinṭa-ṭi gingasă se-aṣează destinsă…
Ṣi deapănă roduri ṣi fapte – amintiri trandafirii,
Că viaṭa umană-i mozaic: suferinṭi, bucurii !!!
Ceru-i senin, te priveṣte, tu lasă amintiri ruginii…
mulţumesc!!!