O… Dumnezeu maret!


O Dumnezeu măreţ ca nimeni altul
Care ai fost, Eşti, şi vei fi mereu
Tu ai creat pământul. stâncile, bazaltul
Şi mii de constelaţii, Tu Prea-naltul!
Să Te-nţeleg… îmi este aşa de greu!

Eu sunt un om, o biată plămădeală,
În care însă-Ai pus din Duhul Tău
Ai pus în mine dor, în fiinţa mea reală
Să caut să doresc lumea astrală
Să te ador iubite Dumnezeu!

Tu care eşti viu în veci de veci…
Şi locuieşti în lumi de mine neştiute
Eu poate cred că vii… Tu însă pleci!
În infinit, în nemurire viaţa ti-o petreci
Tu îmi descoperi lucruri neştiute.

În tainicele sanctuare negândite
Îmi pregăteşti un loc, Tu, Dumnezeu!
După experienţele în Duh trăite
Te ador de acum, privind spre înainte
Aştept să mă adăpostesc la pieptul Tău.

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la O… Dumnezeu maret!

  1. Alexandra spune:

    Frumos…

  2. Greta spune:

    Mulţumesc iubito!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>