Psalmul 130

Din fundul adâncului Te strig,
Întoarce faţa Ta spre mine…
Este noapte, şi îmi este frig,
Sufletul tânjeşte după Tine.

Cine ar rămâne în picioare
Fără Îndurarea-ţi mare?
Nelegiuirea mea mă doare,
O Doamne, adu a Ta iertare!

Făgăduinţa Ta m-alină,
Nădăjduiesc în ea mereu!
Prin Har ierta-vei a mea vină
Să am odihnă-n duhul meu.

Mai mult decât aşteaptă
Străjerii zorii dimineţii,
Te cheamă a noastră şoaptă
Pe Tine Domn al vieţii.

Tu singur Doamne dai iertare,
Ca omul să se-ncreadă-n Tine,
Adu înviorarea-ţi mare…
Învaţă-mă, să fac doar bine!

Tu vei răscumpăra poporul
Cu al Tău belşug de îndurare,
În Tine e nădejdea, dorul,
Să ne ridici din neagra vale.

amin
31 august

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>